Dezvoltare personală

Vorbeam cu cineva săptămâna trecută despre dezvoltarea personală și toți papițoii ăștia care „inspiră” oamenii să devină mai buni și mai capabili. Vorbeam adică eu am spus că ăsta e un căcat în timp ce persoana cu care discutam de fapt voia să se apuce de așa ceva. N-am picat chiar pe subiect.

Dar părerea mea e aceeași și o s-o dezvolt un pic. Nu îi înțeleg/nu îi suport. Nici pe cei care practică conceptul ăsta și nici pe cei care participă. E peste limitele mele de înțelegere de ce ar avea nevoie un om de un alt om să îi spună că poate să facă chestii? Și cum dracului funcționează asta, cum te „dezvoltă” personal atâta timp cât la seminariile astea nu înveți nimic, dar nimic practic. Nimic care să te ajute la job, acasă, în viața personală, oriunde. Nu te învață nimic. E doar un nene care îți spune „tu poți să faci orice, ești bun, ești inteligent, ești cel mai tare. Acu` dă banii încoa că mai am și alții de păcălit la rând”.

Și oamenii ăștia care țin cursuri de dezvoltare personală nu au făcut nimic concret în viață, dar nimic. De fapt au ratat în viață. Nu au reușit să obțină nimic sau să facă nimic util pentru societate așa că s-au gândit să îi învețe pe alții cum să facă ceva dacă ei nu au putut. Și e un paradox absolut. Singurul succes relativ în viață al oamenilor ăștia e exact ceea ce fac ei în momentul de față, e singurul mod prin care au ajuns cunoscuți. Că le-au spus altora că pot să facă ce n-au putut să facă ei înșiși. Înainte de a fi traineri sau cum dracu` le zice, au dat chix complet. Asta e prima dată când au reușit să obțină ceva, iar ceva-ul ăsta e oricum un zero absolut pentru că succesul lor se bazează pe vulnerabilitatea și nesiguranța unor oameni slabi. Oameni care au nevoie să fie împinși de la spate pentru că singuri nu pot să facă nimic. Instinctul de turmă.

De ce nu pot oamenii să se ghideze singuri în viață? De ce ÎNCĂ cred oamenii astfel de bazaconii?

Și mai e ceva amuzant. De obicei cursurile astea de dezvoltare personală costă ceva și nu se duce oricine la ele. Ai nevoie de câțiva bănuți să participi la așa ceva. În general publicul e format din corporatiști workaholici care se simt neîmpliniți pe toate planurile și au impresia că viața lor de căcat o să se schimbe în roz dacă e cineva acolo să îi susțină moral sau poate chiar să o facă pentru ei. Și mai sunt pizduțe care lucrează prin HR sau PR și sunt un fel de șefe acolo la ele în corporație. Gen femei care lucrează în poziții de conducere și au o mulțime de oameni în subordine dar în același timp nu pot să își organizeze sau controleze viața personală.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.