Despre copii, părinți și justiție

Am văzut la zoso.ro articolul ăsta, despre copiii celor care se află în închisoare, în care autorul spune că nu ar trebui să ne fie milă de copiii celor care sunt în închisoare și că e ok să ca un copil să își vadă părintele în spatele gratiilor într-un loc mizer atunci când îl vizitează, și aia o dată la nu știu cât timp.

Ok, ideea e alta. Nu susțin infracțiunile și pe cei care le-au făcut. Fiecare trebuie să plătească pentru propriile acțiuni, asta e de la sine înțeles. Problema adevărată e atunci când repercusiunile unui individ se răsfrâng și asupra celor din jurul lui care nu au nici o vină pentru ce a făcut el.

Există două tipuri de infractori. Oamenii cu relații și implicați în politică care fac contracte cu statul de milioane de euro și scapă cu niște pedepse infime și ceilalți oameni, pornind de la cel care face o evaziune fiscală sau o fraudă informatică pentru câteva sute de mii de euro până la ăla care dă în cap pe stradă ca să își ia un pachet de țigări.

Oamenii cu relații de obicei au copii care oricum pe la 25 de ani deja au făcut o facultate la privat, au un post bine plătit tot undeva la stat și putem spune că nu au avut sau nu or să aiba grija zilei de mâine niciodată, cum nici tăticul nu a avut-o, chiar dacă a stat el vreo 2 ani pe la pârnaie (asta în cazul în care nu a scăpat cu o suspendare).

Oamenii ăialalți, în schimb, sunt într-o altă situație. Exemplu personal, am o cunoștință care e în acest moment la închisoare pentru evaziune fiscală cu un prejudiciu pe care nu îl cunosc exact, dar el personal mai mult de 100.000 de euro nu a obținut din acele infracțiuni. Înainte de comiterea infracțiunilor nu a mai avut nici o problemă cu legea, a muncit ca și taximetrist și ca și altceva, avea o soție și un copil. Ce a făcut mai exact? A falsificat niște facturi împreună cu alți oameni pentru a obține returnări de TVA, prin mai multe firme, etc., e complicat. Dar nu ăsta e subiectul. 9 ani mai târziu, a fost pentru prima dată inculpat în dosar. 9 ani mai târziu!!! Ce s-a întâmplat în final? 7 ani și 8 luni de închisoare cu executare. Pentru cineva care nu a mai fost certat cu legea niciodată și după 9 ani de zile de la comiterea infracțiunilor. I-a păsat cuiva că are o familie, că are un copil mic și că e singurul care aduce bani în familie? Nu. Nu mă înțelegeți greșit, nu merg pe principiul că familia sau orice altă conjunctură poate sau ar putea să înlăture răspunderea penală pentru niște infracțiuni pe care cineva le-a comis. Nu funcționează așa, sunt conștient și am mai zis asta, dacă faci plătești.

Dar nu așa se face dreptate. Nu iei o persoană și îi dai cu totul viața peste cap, distrugându-l atât pe el cât și pe cei din jurul lui fără nici un motiv întemeiat. Ok, a furat? Dă-i o suspendare prima dată, să vezi dacă se învață minte. Ok, ești un judecător mai dur și crezi că totuși nu merită o suspendare? Dă-i doi ani cu executare. Hai, doi ani jumate. Arată-i că nu e frumos la închisoare și fă-l să fie conștient că dacă mai face, data viitoare ăia doi ani și jumătate nu or să fie nimic comparativ cu ce urmează. Că ăsta e scopul unei pedepse, prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Deci sunt cazurile de genul ăsta, și mai sunt cazurile cu copiii care provin dintr-un părinte care face parte din cealaltă categorie de infractor, respectiv ăla care fură din magazine și pe stradă. Tipul clasic, fără educație, fără prea mult creier, provenind ____________ (vă zic mai târziu de unde). Cumva ăsta ajunge pe la 25 de ani deja fiind trecut pe la pârnaie de două ori, ajunge cumva să facă un copil cu o femeie care provine de asemenea dintr-un mediu similar și după se duce din nou la pârnaie pentru 2.000 de lei pe care îi lasă nevestesi-sii, contemplându-se singur că a făcut-o „pentru familie, să moară familia mea dacă nu!”. Ăsta e oricum un copil al închisorii, pornind de pe la 14-15 ani și ținând-o așa până la bătrânețe. Ăsta e oricum pierdut și de obicei ajunge să aibă o viață mai ușoară în penitenciare decât în libertate.

Din exemplele astea două, ce concluzie putem să tragem? Copilul din primul caz, deși provine dintr-o familie normală, o să fie oricum traumatizat emoțional pentru că azi tati e, mâine nu mai e și îl vede doar o dată pe săptămână sau chiar mai rar, fără ca mami să îi poată explica cumva de ce s-a întâmplat asta sau fără să îi poată spune măcar când vine tati înapoi. Îl ajută asta în viață pe copil să realizeze „că dacă încalcă legea, va ajunge tot după gratii”, după cum spunea autorul articolului sus-menționat? Nu. Îl ajută doar să nu se dezvolte emoțional suficient și să aibă probleme mai târziu din cauza asta.

Copilul din al doilea caz o să fie crescut numai de mă-sa care a crezut că e o idee bună să faci un copil cu o versiune deloc îndepărtată a lui Luță agresorul. O să îl ducă de câteva ori la vizită la tac-su, până se termină ăia 2.000 de lei lăsați de el acasă, după care ăla nu o să mai audă niciodată de ea, iar ea a plecat cine-dracu`-știe-unde cu tot cu copil. Evident, ăla micu` până la acest moment nu are nici o vină, poate doar că s-a născut. Dar o să crească fără educație, prin cine știe ce locuri și anturaje mizere, o să înceapă să fure sau să cerșească pentru că e singurul lucru pe care îl poate face și pentru că atât a văzut în viață, o să crească, o să ajungă pe la 16 ani închis pentru niște furturi, iese pe la 19, fură iar, ajunge la pârnaie și iese pe la… 25 de ani?

De unde a provenit copilul ăsta de a ajuns așa? Fix de unde a provenit și tac-su. Pentru că e un ciclu infinit care o să se repete mereu și mereu, pentru că pe statul român îl doare în cur de probleme din educație, pe lângă altele. Pentru că totul pleacă de la sistem care nu face nimic ca să se asigure că cel puțin în 20 de ani o să se rezolve problema mediilor defavorizate, ca să știm că peste 20 de ani nu o să mai avem parte de astfel de generații despre care am spus mai sus. Pentru că de la lipsa educației pleacă multe dintre problemele societății de astăzi.

Dar lasă, că momentan România are alte probleme. De exemplu cum Guvernul se ceartă cu Klaus despre niște legi care e clar că nu ar trebui să treacă, dar ăștia din Guvern au prea mult tupeu și putere și profită de chestia asta ca să facă ce vor ei, iar ăsta de e președinte e prea mototol și speriat că își pierde scaunul de la Cotroceni ca să facă ceva. Și ies cu toții și dau declarații la televizor. Ah, și nici nu e timpul potrivit să se facă ceva. Vine vara, concedii, vacanțe, etc. Lasă că vedem noi la toamnă. Momentan avem alte lucruri mai importante de rezolvat.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.