Una scurtă cu Dragnea

Știu, știu, sentințele s-au dat pe 21 iunie. Azi suntem în 25 iunie iar eu mai am 2 ore și plec spre București așa că dacă tot nu am nimic mai bun de făcut am zis să scriu pe blog.

Deci, ca să începem. A fost faza că lumea a zis că e oricum o victorie, chiar dacă nu e definitivă și să fie lăsați oamenii în pace ca să se bucure. Acuma, nu vreau să fiu eu tipul ăla care strică petrecerea, adică oricum au trecut 4 zile de la ea, dar strict ca o persoană care cunoaște câteva aspecte ale justiției românești, zic eu, o decizie pe fond e o decizie nulă.

E totuși, un principiu democratic al justiției și al dreptului penal ca o sentință să nu fie definitivă până nu a fost analizată de cel puțin două curți diferite în două stadii de judecată diferite – „pentru a se garanta aflarea adevărului și înfăptuirea justiției”.

Fac aici o paranteză și sincer nu știu care dintre cele două sisteme de drept penal e mai în măsură să ia deciziile cele mai corecte și dincolo de orice îndoială că s-a făcut dreptate, cel american sau respectiv cel european. Zic asta pentru că în State odată luată o sentință de către prima instanță, ea intră în vigoare fix din momentul în care a fost pronunțată în sala de judecată, iar apelul este o cale extraordinară de atac care poate să aibă loc sau poate să nu aibă loc, în funcție de argumentele aduse de apelant. Fiecare are plusurile și minusurile sale, mie chiar mi-e greu să mă pronunț în favoarea unuia dintre ele.

Dar..revenim la oile noastre. Condamnarea asta pe fond a lui Dragnea e zero. Nu doar că poate fi schimbată în apel, și eu sunt de părere că, din păcate, o să fie schimbată în apel, dar chiar există posibilitatea ca dosarul să fie rejudecat cu totul pentru că în Codul Penal actual există o mulțime de așa-zise „scăpări” judiciare care lasă loc de interpretări ale judecătorilor de cauză și care pot să aducă dosarul din nou pe fond.

Iar când cel judecat este chiar cel care poate să „traseze” legile prin care o să fie judecat, atunci putem să ne așteptăm ca asta să se întâmple și avem motive temeinice să fim de această părere. Zic doar, nu dau cu parul. Evident că îmi doresc să se întâmple de fapt ceea ce ar fi complet îndreptățit, respectiv ca animalul (mă refer la hamster) să intre la pârnaie. Doar că îmi raportez judecata și așteptările pe care le am de la sistemul actual de justiție la cum s-au întâmplat lucrurile până acum, din tribunale până în parlament.

Eu de obicei nu mă implic activ în discuții legate de politică, nu sunt pe placul meu, dar poate totuși o să o fac de acum. Și o să o fac punându-mi toată speranța și încrederea în motto-ul gravat în celebra sală de așteptare a Înaltei Curți de Casație și Justiție – „Justitia domina et regina omnium virtutum”.

Doamne ajută!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.