Play with fire, you get burned #2

Am ajuns cumva un idol pentru puștii de 14 ani care trag cu cărți de credit pe net și cred că asta e tare. Ținând cont că au ajuns la mine cel mai probabil de pe acest blog, am zis să scriu un articol.

Ajung acasă azi la 10:00 și văd mesajul ăsta pe Facebook Messenger.

Salut
Tu ești cel care a cardat 150.000$?

Eram sigur unde o să ajungă conversația asta deja. Am mai primit mesaje de genul ăsta, de multe ori le ignor când văd că la poza de profil e un tip cu o glugă în cap în fața unui laptop. Am lucruri mai bune de făcut decât să depistez copii pe net. Până la urmă DIICOT-ul ce face?

Dar ținând cont că ăsta e unul dintre puținii care îmi trimit mesaje de pe contul lor real de Facebook, a meritat să continui. Conversația e mai jos în poze.

Lecția e simplă. Copii, opriți-vă din ce faceți. Dacă aveți nevoie de sfaturile altcuiva pentru a duce la bun sfârșit ceea ce ați început, e mai bine să vă opriți. E clar că nu aveți cunoștințele necesare încât să faceți treaba și să o faceți bine și o să ajungeți unde nu trebuie. E cool la 14 ani să te lauzi la prieteni că tu faci bani pe Internet, dacă le mai și zici că îi faci cu cărți de credit furate sigur o să obții un selfie cu fata cea mai frumoasă din clasă și pe lângă ea o să mai scoți și alte două-trei la un suc.

Dar pe bune, am scris și în articolul trecut, să configurezi un sistem informatic perfect sigur pe o perioadă mai lungă de timp este imposibil din orice punct de vedere. Nici DIICOT-ul nu e mare sculă de la un punct încolo, dar pentru carderași de cartier nu le e foarte greu să aloce câteva resurse să mai facă un dosar.

Totuși ce mi se pare mie cel mai absurd e faptul că ăștia mă contactează pe mine să mă întrebe dacă e bine ce fac sau nu și să mă întrebe unde am greșit eu de am fost prins. Deci, repet, nu fă chestii dubioase pe net când tu nu ești sigur nici pe un sfert din ceea ce faci și ai nevoie de ajutorul altora!!!

Ce am făcut eu sunt niște căcaturi de care nici azi nu sunt mândru și pe care le-am făcut din teribilismul specific adolescentin pentru că mă credeam zeul pământului și mai deștept decât oricine altcineva, când eram doar un puști care nu avea habar ce face sau în ce se bagă.

Terminasem de scris articolul dar între timp omul mi-a dat și screen share să văd în direct cu ce se ocupă el. Deci, bonus mai jos și niște poze cu el.

Păcat de copiii ăștia. Or să suporte consecințele chestiilor pe care le fac…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.