Chestii mișto și mai puțin

Ce e mișto e aplicația Calendar din iOS. E mișto pentru că îți introduce automat în calendar lucrurile importante, cum ar fi biletele de avion cumpărate sau biletele pentru diferite evenimente, direct din mail. Lucru pe care nu l-am știut până acum pentru că nu am mai avut ocazia să mă întâlnesc cu opțiunea asta.

IMG_0653

 

În altă ordine de idei, pe 29 și 30 iunie o să fiu în Berlin la EU LCS 2018 Summer Split. Ținând cont că între timp mi-am luat și un Nikon D3300, o să iasă și ceva poze frumoase. E lucrul pe care mi-l doream de când aveam 13 ani, să merg la un turneu major de League of Legends and it`s finally happening.

Astea au fost lucrurile mișto.

Acum, unul dintre alea mai puțin mișto e ora la care eu scriu articolul ăsta, respectiv 1:59 AM. Și faptul că ăsta e primul articol de pe data de 7 iunie până acum. Am o problemă cu time managementul și motivația. Time managementul meu e de căcat. Zilele astea a plouat așa că neavând nimic bun de făcut, am stat 90% din timp în casă, muncind strict cât e necesar ca să nu ajung să nu am cu ce să îmi plătesc chiria și jucându-mă League of Legends. Iar zilele dinainte în care a fost frumos am frecat-o pe afară, iar când nu am făcut asta…am repetat ciclul de muncă puțină și leneveală multă. E de căcat și știu asta.

Am două proiecte majore pe care le-am plănuit cam de o lună și ceva și încă au rămas la stadiul de sketch în capul meu, deși știu că dacă m-aș pune pe treabă ar putea fi niște realizări destul de mari pe plan profesional și mi-ar aduce un venit frumușel. Și ciclul e că de fiecare dată mă gândesc la ele după ce o frec toată ziua aiurea, adică efectiv doar atunci le iau în considerare ca și lucruri pe care le am de făcut. Și adun idei, mă gândesc, fac planuri și în final rezum totul la „gata, de mâine încep. de ajuns cu leneveala”. După care mă culc.

Și evident, mă trezesc, lucrez îndeajuns încât să îmi acopăr mâncare + cafea + ieșit în oraș + ceva deoparte pentru ziua aia, după care revin la vechile obiceiuri și ori ies pe afară și nu fac nimic util ori stau în casă și nu fac nimic util. De asta am neglijat și blogul ăsta despre care mi-am propus de multe ori să mă împlic mai mult în crearea de conținut pentru el și de asta nu realizez nimic din celelate proiecte pe care le am în cap. Lack of motivation. Chiar nu pot să îmi găsesc chestia asta. But I`m really struggling. Știu, dar, deși nu pare, așa e.

În fine, planul meu de viață e să mă bucur totuși de vacanța asta de două zile în Berlin și să mă întorc cu forțe proaspete, și pentru blog și pentru altele. Cine știe, poate aerul nemțesc îmi mai fixează circuitele defecte.

#hope

Când lucrurile merg prea departe

În general sunt fan al chestiilor cu mesaj, în special când mesajul ăla transmite ceva ce eu susțin sau gândesc. Știu și e evident că marea majoritate a oamenilor sunt teleghidați după anumite tipare și trăiesc cu același set de preconcepții moștenite de la părinți de obicei în lumea lor în care toate părerile opuse ale celorlalți sunt greșite în ciuda argumentelor pe care se bazează. De obicei ăștia sunt ăia care se implică activ în discuții despre religie sau politică, unde oamenii nu pot fi decât de o parte sau de alta, nu există cale de mijloc și deși de obicei nici unii nici alții nu au dreptate ei continuă să se certe pe niște chestii de căcat care nu se bazează deloc pe logică sau bun simț.

Dacă faci parte din categoria aia, stai liniștit, ești la fel de normal ca 90% din oameni. Continuă să votezi cu PSD și să mergi duminica la biserică ca să îți rezolve Dumnezeu problemele.

Dacă faci parte din ceilalți 10%, atunci fi prost în continuare ca și noi restul din categoria asta și crezi că poți schimba sistemul prin anumite principii care în teorie ar trebui să funcționeze dar nu o fac, cum ar fi votul. Deși asta nu o să schime nimic în viitorul apropiat, totuși, mesajul pe care îl transmiți o să rămână undeva întipărit în mintea unuia sau mai multor indivizi și poate peste foarte mulți ani asta va conta, așa că ia și susține-ți în continuare principiile după care te ghidezi. E ok când se întâmplă asta și trebuie să se întâmple asta.

Până la un punct. Și punctul ăla e aici.

index

Adică, de când și până unde, când vreodată să fii drogat sau bețiv a fost un lucru pozitiv în orice circumstanță și poți să te lauzi pe stradă cu chestia asta, că tu ești băiat rău și anti-sistem și arăți asta fiind ce nu sunt majoritatea oamenilor normali, adică drogat sau bețiv, că ăia sunt niște imbecili manipulați iar tu ești ăla care iese din tipare.

Da, ok, am spus și mai sus, e evident că marea majoritate a maselor sunt construiți genetic și social după tipare și că sunt proști. Ăștia sunt genul de oameni pentru care două beri te fac „un alcoolic fără viitor, așa e generația asta” sau un cui „un drogat nenorocit care amenință viitorul copiilor noștri”.

Niciodată nu a fost ceva în neregulă cu chestiile astea. Nici să bei o bere – câteva beri atunci când ieși în oraș și nici să te faci praf la un festival. Nici să fumezi un cui singur în apartament și nici să fumezi mai multe la un party. Că nici una din astea nu te fac nici drogat nici bețiv, nu asta e definiția cuvintelor ăstora. Dar toate au o limită.

Când ajungi să te prăjești de la verdeață și/sau să miroși zilnic a distilerie de la 20 de metri, atunci există o problemă iar tu ești un idiot și probabil ți-ai distrus viața oricum, așa că poți continua să faci asta pentru că muritul de ciroză e distractiv. Oricum nu ești singurul idiot de pe lumea asta, mai sunt și alții. Vrei un exemplu?

Mai sunt ăia care fac tricouri personalizate cu „drogat” sau „bețiv” și se așteaptă ca lumea să le cumpere și să le poarte cu mândrie pe stradă crezând că asta impresionează pe cineva sau că asta transmite un mesaj. Pe bune, ăștia chiar se așteaptă ca cineva să cumpere tricourile alea.

Și chiar dacă am ascultat și ascult Paraziții și sunt în general pe aceeași lungime de undă cu mesajele transmise de ei; și chiar dacă articolul ăsta e scris de unul care a cumpărat acum 2 luni de zile 60 de tricouri pentru personalizare pe care le ține într-o cutie în șifonier; cu toate astea, mișcarea asta de marketing a fost indiscutabil foarte, FOARTE de căcat, fără nici un argument împotrivă. Sunt curios cine a avut ideea.

Ziua perfectă cu Vodafone și Delgaz Grid

Azi dimineață, mă rog, așa-zisă dimineață fiindcă m-am trezit pe la 11:50 după ce în ultimele 3 zile nu mai reușisem să adorm decât pe la 4 dimineața cel mai devreme, mă trezesc și fac primul lucru pe care îl fac 90% din oameni când se trezesc, iau telefonul să văd cât e ora și ce notificări am.

Primul lucru pe care l-am observat a fost că am rămas fără baterie, uitând azi-noapte să pun telefonul la încărcat (remember, am mai pățit asta odată, din fericire acum nu s-a întâmplat în aceleași circumstanțe :)) ). În fine, conectez încărcătorul și mai lenevesc 10 minute în pat. După care constat că nu s-a încărcat deloc și eram ceva de genul „What the fuck happened, cred că am nevoie de un telefon nou”, lucru care din fericire nu mi-a fost confirmat atunci când am intrat în baie și am văzut că nici lumina nu funcționează.

Ok, primul lucru de făcut? Conectat bateria externă la telefon. Apoi, căutat pe net dacă sunt defecțiuni tehnice în zonă sau dacă nu cumva am avut vreo factură neplătită. Doar că…când am vrut să accesez Google am fost întâmpinat de mesajul că nu mai am credit, cumva am uitat și de asta zilele trecute. Ok, nu ar fi o problemă să intru pe net să reîncarc DACĂ aș avea net ca să pot intra pe net să reîncarc.

Totuși, aveam opțiunea să reîncarc direct de pe site-ul Vodafone, ceea ce mi s-a părut o opțiune deșteaptă. Asta până am încercat să mă folosesc de ea. Asta pentru că deși ai posibilitatea să accesezi pagina de reîncărcare și să ajungi până în punctul în care introduci datele cardului, mai departe de acolo nu poți trece întrucât nu poți accesa pagina de plată 3D-Secure a cardului și astfel plata nu se procesează. Well, that didn’t go as expected.

Așa am ajuns să sun din nou după o lungă perioadă de timp, din păcate, la customer service-ul Vodafone, unde ești întâmpinat de cel mai antipatic robot telefonic creat vreodată, pe numele ei „Andreea, ghidul tău Vodafone”. Deci ghidul meu Vodafone e o voce enervată programată să repete la infinit aceleași opțiuni de căcat fără să ai idee dacă meniul în care intri e cel potrivit sau nu, astfel că ai nevoie de mai multe încercări ca să ajungi unde trebuie. Unde trebuia să ajung eu era la un reprezentant Vodafone de la departamentul reîncărcări sau cum dracu` se numește departamentul ăla al lor. Păi, dacă vreau să ajung acolo atunci o să fac cum zice Andreea și intru în meniul de reîncărcări. Corect? D..Da? Nu! Pentru că de acolo nu ai opțiunea să vorbești cu cineva. Așa că a trebuit să mă reîntorc în meniu și să bâjbâiesc pe acolo fiind acompaniat în permanență de vocea aia enervantă și complet nefolositoare, până când am reușit totuși să intru în contact cu o persoană reală din meniul de Internet. I-am explicat problema, după care mi-a spus că voi fi transferat la departamentul pentru persoane fizice. Tipa de la departamentul de persoane fizice mi-a spus că voi fi transferat la cei de la cartele reîncărcabile. După care cealaltă tipă de la „cartele reîncărcabile” mi-a spus că ea e de la abonamente și voi fi transferat la cartele. După care celălalt tip care era gata-gata să mă transfere din nou, a văzut totuși că „ați mai fost deja transferat odată (de trei ori, dude, de trei ori),  a înțeles care era problema și s-a oferit să îmi ofere el reîncărcarea pe luna asta bonus, ca și o „recompensă” pentru problemele de la sistemul de reîncărcare. Trebuie să recunosc că asta a fost o mișcare bună.

Deci, pro și cons Vodafone? Serviciul de asistență clienți e enervant și tâmpit. Trebuie să încerci o mulțime de opțiuni până ajungi unde trebuie și dacă ai intrat într-un meniu greșit trebuie să te întorci la meniul principal și să asculți din nou toate opțiunile. Iar dacă ai ajuns totuși să vorbești cu o persoană reală, trebuie să explici de mai multe ori problema pe care o ai în timp ce ești transferat între persoane care nu au legătură cu problema ta. Totuși, rezultatul a fost ok și cred că e o mișcare destul de smart și de bun simț faptul că și-au cerut scuze pentru problemele tehnice de la sistemul de plată și mi-au oferit cadou reîncărcarea, mai ales că mă așteptam ca de fapt răspunsul pe care o să-l primesc să fie să mă duc în oraș să reîncarc. Well done Vodafone.

Deci după ce în sfârșit am putut să intru pe Internet, am zis să văd și ce e cu curentul și dacă sunt atât de idiot întrucât nu am plătit factura și m-au deconectat. Am sunat la Delgaz Grid la deranjamente și m-au anunțat că există o problemă în zonă cu un cablu subteran avariat și ei estimează că o să se rezolve în jurul orei 19:34 (interesantă aproximația în minute). La acel moment fiind în jur de ora 12:00 și fiindcă oricum voiam de mult să am ocazia să folosesc UPS-ul pe care mi l-am cumpărat, l-am scos din cutia unde îl țin și am conectat PC-ul și monitorul la el.

Mare mi-a fost bucuria când am văzut că a funcționat fără probleme și că pot să îmi folosesc PC-ul chiar și fără să am curent în casă. Am învins sistemul! Asta mi-am zis în gând până când am intrat în Windows și mi-am dat seama că la ultima instalare a sistemului de operare nu am mai instalat și driverul pentru Wi-Fi pentru că „nu o să mai am nevoie de el niciodată”.

În fine, ținând totuși cont că acum e ora 14:00 iar eu scriu de o oră la articolul ăsta, asta înseamnă că și-a revenit și curentul și am și net pe telefon. Victorie!

Despre copii, părinți și justiție

Am văzut la zoso.ro articolul ăsta, despre copiii celor care se află în închisoare, în care autorul spune că nu ar trebui să ne fie milă de copiii celor care sunt în închisoare și că e ok să ca un copil să își vadă părintele în spatele gratiilor într-un loc mizer atunci când îl vizitează, și aia o dată la nu știu cât timp.

Ok, ideea e alta. Nu susțin infracțiunile și pe cei care le-au făcut. Fiecare trebuie să plătească pentru propriile acțiuni, asta e de la sine înțeles. Problema adevărată e atunci când repercusiunile unui individ se răsfrâng și asupra celor din jurul lui care nu au nici o vină pentru ce a făcut el.

Există două tipuri de infractori. Oamenii cu relații și implicați în politică care fac contracte cu statul de milioane de euro și scapă cu niște pedepse infime și ceilalți oameni, pornind de la cel care face o evaziune fiscală sau o fraudă informatică pentru câteva sute de mii de euro până la ăla care dă în cap pe stradă ca să își ia un pachet de țigări.

Oamenii cu relații de obicei au copii care oricum pe la 25 de ani deja au făcut o facultate la privat, au un post bine plătit tot undeva la stat și putem spune că nu au avut sau nu or să aiba grija zilei de mâine niciodată, cum nici tăticul nu a avut-o, chiar dacă a stat el vreo 2 ani pe la pârnaie (asta în cazul în care nu a scăpat cu o suspendare).

Oamenii ăialalți, în schimb, sunt într-o altă situație. Exemplu personal, am o cunoștință care e în acest moment la închisoare pentru evaziune fiscală cu un prejudiciu pe care nu îl cunosc exact, dar el personal mai mult de 100.000 de euro nu a obținut din acele infracțiuni. Înainte de comiterea infracțiunilor nu a mai avut nici o problemă cu legea, a muncit ca și taximetrist și ca și altceva, avea o soție și un copil. Ce a făcut mai exact? A falsificat niște facturi împreună cu alți oameni pentru a obține returnări de TVA, prin mai multe firme, etc., e complicat. Dar nu ăsta e subiectul. 9 ani mai târziu, a fost pentru prima dată inculpat în dosar. 9 ani mai târziu!!! Ce s-a întâmplat în final? 7 ani și 8 luni de închisoare cu executare. Pentru cineva care nu a mai fost certat cu legea niciodată și după 9 ani de zile de la comiterea infracțiunilor. I-a păsat cuiva că are o familie, că are un copil mic și că e singurul care aduce bani în familie? Nu. Nu mă înțelegeți greșit, nu merg pe principiul că familia sau orice altă conjunctură poate sau ar putea să înlăture răspunderea penală pentru niște infracțiuni pe care cineva le-a comis. Nu funcționează așa, sunt conștient și am mai zis asta, dacă faci plătești.

Dar nu așa se face dreptate. Nu iei o persoană și îi dai cu totul viața peste cap, distrugându-l atât pe el cât și pe cei din jurul lui fără nici un motiv întemeiat. Ok, a furat? Dă-i o suspendare prima dată, să vezi dacă se învață minte. Ok, ești un judecător mai dur și crezi că totuși nu merită o suspendare? Dă-i doi ani cu executare. Hai, doi ani jumate. Arată-i că nu e frumos la închisoare și fă-l să fie conștient că dacă mai face, data viitoare ăia doi ani și jumătate nu or să fie nimic comparativ cu ce urmează. Că ăsta e scopul unei pedepse, prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Deci sunt cazurile de genul ăsta, și mai sunt cazurile cu copiii care provin dintr-un părinte care face parte din cealaltă categorie de infractor, respectiv ăla care fură din magazine și pe stradă. Tipul clasic, fără educație, fără prea mult creier, provenind ____________ (vă zic mai târziu de unde). Cumva ăsta ajunge pe la 25 de ani deja fiind trecut pe la pârnaie de două ori, ajunge cumva să facă un copil cu o femeie care provine de asemenea dintr-un mediu similar și după se duce din nou la pârnaie pentru 2.000 de lei pe care îi lasă nevestesi-sii, contemplându-se singur că a făcut-o „pentru familie, să moară familia mea dacă nu!”. Ăsta e oricum un copil al închisorii, pornind de pe la 14-15 ani și ținând-o așa până la bătrânețe. Ăsta e oricum pierdut și de obicei ajunge să aibă o viață mai ușoară în penitenciare decât în libertate.

Din exemplele astea două, ce concluzie putem să tragem? Copilul din primul caz, deși provine dintr-o familie normală, o să fie oricum traumatizat emoțional pentru că azi tati e, mâine nu mai e și îl vede doar o dată pe săptămână sau chiar mai rar, fără ca mami să îi poată explica cumva de ce s-a întâmplat asta sau fără să îi poată spune măcar când vine tati înapoi. Îl ajută asta în viață pe copil să realizeze „că dacă încalcă legea, va ajunge tot după gratii”, după cum spunea autorul articolului sus-menționat? Nu. Îl ajută doar să nu se dezvolte emoțional suficient și să aibă probleme mai târziu din cauza asta.

Copilul din al doilea caz o să fie crescut numai de mă-sa care a crezut că e o idee bună să faci un copil cu o versiune deloc îndepărtată a lui Luță agresorul. O să îl ducă de câteva ori la vizită la tac-su, până se termină ăia 2.000 de lei lăsați de el acasă, după care ăla nu o să mai audă niciodată de ea, iar ea a plecat cine-dracu`-știe-unde cu tot cu copil. Evident, ăla micu` până la acest moment nu are nici o vină, poate doar că s-a născut. Dar o să crească fără educație, prin cine știe ce locuri și anturaje mizere, o să înceapă să fure sau să cerșească pentru că e singurul lucru pe care îl poate face și pentru că atât a văzut în viață, o să crească, o să ajungă pe la 16 ani închis pentru niște furturi, iese pe la 19, fură iar, ajunge la pârnaie și iese pe la… 25 de ani?

De unde a provenit copilul ăsta de a ajuns așa? Fix de unde a provenit și tac-su. Pentru că e un ciclu infinit care o să se repete mereu și mereu, pentru că pe statul român îl doare în cur de probleme din educație, pe lângă altele. Pentru că totul pleacă de la sistem care nu face nimic ca să se asigure că cel puțin în 20 de ani o să se rezolve problema mediilor defavorizate, ca să știm că peste 20 de ani nu o să mai avem parte de astfel de generații despre care am spus mai sus. Pentru că de la lipsa educației pleacă multe dintre problemele societății de astăzi.

Dar lasă, că momentan România are alte probleme. De exemplu cum Guvernul se ceartă cu Klaus despre niște legi care e clar că nu ar trebui să treacă, dar ăștia din Guvern au prea mult tupeu și putere și profită de chestia asta ca să facă ce vor ei, iar ăsta de e președinte e prea mototol și speriat că își pierde scaunul de la Cotroceni ca să facă ceva. Și ies cu toții și dau declarații la televizor. Ah, și nici nu e timpul potrivit să se facă ceva. Vine vara, concedii, vacanțe, etc. Lasă că vedem noi la toamnă. Momentan avem alte lucruri mai importante de rezolvat.

Comunicarea cu publicul

Sunt fan Real Madrid de mic, astfel că le urmăresc și pagina de Facebook. Pagină de Facebook unde se întâmplă un lucru din categoria mildly infuriating. Toate postările arată așa. Adică, toate postările importante cu conținut video arată așa.

Screenshot_2

Mai exact, o linie in spaniolă care să descrie ce e în video și traducerea aferentă în engleză. Traducere care există, din păcate, doar pentru cele maxim 6 cuvinte care sumarizează videoclipul. Pentru ca mai apoi în videoclip să se vorbească doar în spaniolă și să nu înțelegi nimic.

Ok, deci hai să recapitulăm. Ești unul din cele mai mari cluburi de fotbal din lume, cu fani în întreaga lume. Ai o pagină de Facebook cu 108 milioane de like-uri, în timp ce Spania are o populație de 46 de milioane de locuitori. E evident că pe pagina aia se uită oameni din toate colțurile lumii iar asta ar însemna că ar fi de bun simț și decent să ai pentru orice conținut postat pe pagină și o traducere într-o limbă de circulație internațională, adică engleză.

Pentru că poate vreau să știu și eu ce parlește Zidane acolo și de ce a plecat de la club, pentru că poate mă interesează, că de aia cumpăr fan-jersey de la Real Madrid, urmăresc meciurile și iubesc din toată inima clubul ăsta. Da, asta nu are legătură foarte mult cu marketingul celor de la Real Madrid. Pentru că cei care urmăresc pagina o urmăresc pentru că susțin echipa de fotbal și pentru că pagina aia nu e o sursă de venit pentru o echipă de fotbal.

Dar când ai o echipă de fotbal care valorează 3 miliarde și 580 milioane de euro și nu plătești câțiva oameni în plus ca să adauge naibii o subtitrare la conținutul video de pe pagină, ceva e în neregulă. Adică echipa de social media a clubului e compusă din nesimțiți. Păcat.

Modern slavery

Angajații din depoiztele Amazon urinează în sticle ca să nu fie sancționați.

2018, secolul 21, civilizație, egalitate în drepturi. Inserează aici încă o sută de principii legate de umanitate. Oricum nu ajută la nimic.

Pe lângă asta, unii au mai fost penalizați și pentru că s-au îmbolnăvit. Ca și cum asta ar fi fost tot din vina lor și cumva trebuiau pedepsiți. Iar lucrurile astea nu s-au întâmplat în vreo țară din lumea a treia, cum a fost cu Nike în 1992. Lucrurile astea s-au întâmplat într-unul din leagănele civilizației moderne, în UK, în anul 2018. Probabil în depozitul ăla lucrează și câteva zeci de români. And nobody gives a shit.

Între timp, Jeff Bezos se uită liniștit la săraci de pe tronul lui din aur inscripționat cu „World’s Richest Man”.

Și aici revin în legătură cu ceea ce am scris și în articolul despre Cambridge Analyitica. Se întâmplă pentru că nu există alternative. Nu neapărat alternative pentru angajații de acolo care în ciuda incorectitudinilor la care sunt supuși acceptă ca să aibă cum pune o pâine pe masă, cât o alternativă pentru cei care ar putea să aducă îi aducă pe Jeff Bezos & compania cu picioarele pe pământ și să le spună „sunteți niște gunoaie și niște de mizerii de oameni și asta o să se oprească acum„ – respectiv clienții. Sutele de milioane de oameni care cumpără de pe Amazon. Nu au o alternativă. Nu există cineva la fel de mare ca Amazon care să aibă infrastructura, produsele și facilitățile oferite clienților. Amazon nu e o revoluție în domeniu dar în continuare nu are rival.

Sau ar mai fi guvernele, UE (mă rog, excluzând UK din ecuație) și instituțiile abilitate, care dacă ar vrea ar putea să se asigure că lucrurile de genul ăsta nu or să se mai întâmple sau dacă se întâmplă atunci cei responsabili better be preparing their assess. Dar în momentul de față, un nene la costum care vorbește despre drepturile omului nu îl ajută cu nimic pe ăla care se pișă într-o sticlă ca să nu fie dat afară. Viability, people, viability.

Nesimțire, indiferență și oameni

Cambridge Analytica nu doar că abuza de datele tale personale, ci chiar voia să îți arunce asta în față.

Adică mai pe scurt, după ce colecta și ultimul bit de informații personale legate de tine, îți oferea și posibilitatea să le vinzi companiilor interesate fiind plătit tot în moneda dezvoltată de ei.

Eu te spionez, colectez date despre tine după care îți ofer posibilitatea să îmi crești businessul vânzându-ți acele date unor companii.

Iar chestia asta se reflectă în viețile oamenilor în mod indirect dar influent, întrucât lucrurile de genul ăsta influențează de multe ori deciziile oamenilor în legătură cu alte lucruri care mai apoi vor avea consecințe tot asupra lor. Politics & shit. S-a întâmplat deja în Mexic. Mai nou campaniile de susținere politică îi vor prezenta omului FIX ceea ce vrea el să audă și FIX din partea cui vrea să audă acel lucru. Iar deciziile de genul ăsta pe care fiecare individ le ia se răsfrâng mai apoi în mod inevitabil asupra societății și a generațiilor viitoare.

Și se întâmplă din două motive.

Unu, din cauza indiferenței. E greu pentru un singur individ să vadă imaginea în ansamblu. „Păi ce mă interesează pe mine asta, ori că văd reclama x ori y tot aia e. Mai departe de atât nu are cum să ajungă.”

Doi, din cauza lipsei de alternative. Cambridge Analytica ar fi continuat să facă ceea ce știa mai bine și în ziua de azi dacă nu era scandalul cu Facebook. Și realistic vorbind, în momentul de față nu există alternativă pentru Facebook raportat strict la scopul pentru care a fost creat și pentru care e folosit, respectiv relațiile sociale. Nu mă refer la facilități, utilitate și alte căcaturi, că asta au încercat să facă mulți și nu au reușit. Mă refer strict la faptul de a menține legăturile dintre oameni. Degeaba vii tu cu o platformă mai bună de zece ori din punct de vedere tehnic decât Facebook atâta timp cât reachul tău e de o sută de ori mai mic decât cel al Facebook. Și ăsta e doar un exemplu, „Facebook” poate fi înlocuit cu orice gigant din orice domeniu în momentul de față.

What is the solution?

LocalBitcoins.com și BitPM

Pentru cine nu știe, BitPM e o companie românească care are un terminal pentru vânzare/cumpărare de Bitcoin amplasat la etajul 1 al Iulius Mall din Iași. Am vândut de câteva ori la ei, totul a funcționat super ok și rapid, nu am întâmpinat nici un fel de problemă.

Totuși, am folosit săptămâna trecută localbitcoins.com (link de afiliat) pentru prima dată. De obicei mă deplasam până la Iași ca să vând criptomonedă, dar de ce să o fac dacă pot să nu o fac? Am zis să încerc și așa, prin localbitcoins, știam că e un site de încredere și decât să pierd eu o zi întreagă pe drum până la Iași și înapoi, prefer să stau acasă și să fac totul din fața PC-ului.

Site-ul oferă diferite opțiuni de vânzare sau cumpărare, atât cu traderi din România cât și din străinătate. Practic, modalitățile de plată pleacă de la transfer bancar sau PayPal până la coduri PaySafeCard sau Western Union.

Site-ul oferă facilitatea de escrow, adică Bitcoinii nu ajung în contul traderului decât după ce confirmați voi că ați primit fondurile în contul bancar sau orice altă metodă de plată ați ales. Plus two-factor authentication pentru securitate, lucru care pentru mine e un must-have la orice ține de bani sau informații personale importante.

Am făcut o tranzacție de 200 de euro, transfer bancar internațional. Rata de schimb a fost super ok raportată la cursul zilei de vineri, când am creat trazancția, undeva la 0.80% diferență față de prețul pieței. Am primit banii astăzi în contul bancar. Hasteless and simple. Traderii sunt de încredere, vă recomand să faceți tranzacții cu oameni care au măcar câțiva ani în spate pe site și câteva sute de tranzacții.

O să îi mai vizitez și pe băieții de la BitPM, dacă am nevoie de cash urgent, dar majoritatea tranzacțiilor de acum înainte o să le fac prin LocalBitcoins.com. În orice caz, recomand ambele servicii. Long live Bitcoin!